și tu ai promis că vara vom râdem mult,
vei plăti vreun nebun să ne cânte la cobză
și ne vom dezbrăca.
Eu, de rochia mea veche de bumbac,
tu, de toate femeile pe care le-ai iubit înainte,
pentru că vara e supărător de cald.

Dar tu stai la capătul inimii, cum îi șade
bine mortului și nici cobza
nu te poate trezi.
Nici vreun gâdilat cu frunza după ureche,
nici vreo mușcătură nouă
de șarpe, nici șuieratul nebunului supărat
de-a binelea.

Iar la capătul inimii e vale, Alioșa,
și pentru că vara asta
nu va avea niciodată un capăt,
vei plăti vreun nebun să ne cânte la cobză
cât să urc un deal.
Și atunci, vei vedea, Alioșa,
cum din vârf de deal, eu mă duc la vale într-o
casă pe roți.



(dulcele meu asasin, 2016)