de-o vreme cineva jupoaie aerul
aud cum îi scoate intestinele
aruncă țeasta într-un cui și
îl spală în câteva ape roșii

cu ochi bulbucați cotrobăi
printr-un prapure de dimineață
sub care plesnesc măruntaie
de vegetație

mă behăie
devastată
carcasă fără suflet

nu mă recunosc
nici lucrurile între care
cred că am trăit

nici măcar ei

cu atitudine împroșcată
oamenii par ieșiți din
burta unui animal

(2 iunie 2012)