agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-08 | |
vorba poetului „și totuși”
mai există niște oameni oameni simpli curați și adevărați români conaționali de-ai mei care m-au făcut să nu-mi mai fie rușine că sunt contemporan cu șleahta asta obraznică și îmbuibată de venetici însă în buletin cu ...escu ce mă reprezintă fără voia mea din scaunul puterii în relațiile cu dumnezeii lumii știu că instituțiile sunt imperfecte de aia mi se pare că nu asta e cel mai grav dureros e că lumea începe să creadă că eu și noi românii... suntem ca ei de câte ori îmi cerșesc mieros votul de atâta „democrație” îmi vine să mă împușc dar n-am pistol n-am pistol eu care o viață am vegheat credincios la frontierele patriei cu racheta sau pușca la căpătâi degeaba ca un prost prea târziu aveam să aflu fiindcă țara mi-era ocupată din interior chiar de către cei ce-mi dădeau ordin de luptă să o apăr aiurea prin irak și afganistan ca în timpul ăsta când eu eram plecat să mor pentru o cauză străină și nedreaptă ei să o fure cu nerușinare nici măcar n-am apucat să văd când mi-au crescut copiii mari eu cel care nu am avut voie să fac politică dar acum am încă pensia tăiată sunt îndreptățit astăzi să afirm că romania e ruptă în două clase sociale clasa lor a celor care ne mint trădează și ne fură iar mâine îmi cer iar cu nerușinare votul și a noastră a românilor câți vom mai fi rămas unii zic că de fapt am fi atlanți poate că totuși nu mi-am cheltuit în zadar viața dacă mai există români oameni simpli adevărați în peregrinările mele am ajuns și la mâneciu chiar pe malul lacului de acumulare am întâlnit un tinerel cu o scoică căreia el foarte mândru îi zicea barcă cred că în subconștientul meu “nevinovăția” celor cu certificat de revoluționar îmi făcea cu ochiul sinuciderii de aia i-am dat un milion de lei vechi și l-am rugat ceva în genul „mână birjar” să mă ducă oriunde cât mai departe și-a înghesuit banii în unicul buzunar de la pieptul unei cămăși rupte și a început să tragă bietul la vâsle nu prea mai avea timp de vorbă dar tot am aflat că avea acasă doi prunci schimba kilul de pește prins într-o zi pe lapte pentru copiii lui înțărcați de la alte bunătăți când am ajuns la mal i-am mulțumit și el încurcat mi-a dat milionul înapoi mi-a zis privind în jos „e prea mult boerule” du-te și schimbă și dă-mi de lapte pentr-o zi doar atâta cât mănâncă pruncii mei încurcând cuvintele printre lacrimi l-am invitat la mine la masă dar mi-a răspuns că el nu mănâncă cu boierii răspunsul lui m-a năucit în așa hal că de atunci mă tot întreb dacă m-a refuzat de prea umil ori că era prea mândru
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate