Ireproșabil apus,
Îmi strânge pielea
Adierea aerului sărat,
Ce-i poartă sudoarea
Amorului diurn
Și-mi canalizează
Seva peisajului,
Undeva,
Spre sâmburele
În jurul căruia
Îmi exercit expansiunea.
Conține un amestec
De arome stinse,
În care plutesc -
Păsările, greierii,
Aburii de tei...
Ireproșabil apus,
Umbrele infantile
Se aștern
Cu o pudoare delicată.
În ochii mei, tu capeți
O formă confuză
Și revii,
La vechiul obicei,
De a te răspândi
În bolta nocturnă.
Așa te-am privit,
Așa ți-am vorbit.
-
Când umbra din ochi ți-a ieșit,
Și fața toată ți-a acoperit,
Tăcerea s-a despicat și a spus:
Acum am aflat cine ești în apus.