am zăvorât tinerețe în pielea aceasta din ce în ce mai lungă
îmi închipui un leviatan care suflă cu gheață
peste fiecare cămin al meu
peste ziduri
prin pereți
spre interior
adânc

ar trebui să mă îmbăt
ca să mai cred că cerul nu se învârte perfect
către o moarte găunoasă
la care n-o să participe nici raiul nici iadul
ci fantoma ce va încolți din oasele mele înghețate
doar să încerce
mai departe
să se opună oricărei fericiri

se aude prima liră
a doua, următoarea,
lovindu-se de stânci
leoparzi ridicoli ies din mine
se zbârlesc unii
la alții, viceversa
mai pământeni ca oricând