"trei

în călătoria asta nu pleacă decât ochii curioși

doi și jumătate

avem perne de pene pufoase și mari cât toată Calea Lactee

doi

pentru fiecare nas cârn am în buzunar pus deoparte

cel mai fin praf de stele"

așa striga Alma cu glasul de taină

în vreme ce patul ei aproape uriaș primea pasageri

în pijamale de gală

și la bord erau încărcate albume și cutii de pantofii

cu poze color sau alb-negru dând pe dinafară de atâta poveste

"unu

pornim

plângăcioșii nu au voie la bord"

corabia noastră aluneca peste timp spre ținuturi

cu totul și cu totul aparte

și ea Alma devenea tot mai mică

mai mică

până când ajungea o zânișoară cu ghetuțe de lac