Doamne!
Când în gânduri îmi pui lumină
urcă înțelegerea și coboară stelele.

Așază-n cuibul căutării, păsările
care aduc pe aripi cuvântul,
ca pe un adevăr în sămânța
îngropată-n pământ.

Mai mult, pe departe aproapele revărsând.

Lasă-mi semnul răcoros al ploii
la rădăcina însuflețită de înalt,
de unde visul pornește liber,
ramura de măslin către soare.

ÃŽntoarce vibrarea picotind
în diminețile tăcerii,
sub pași
pune-mi drumul anevoios
și ajută-mă să-mi duc crucea.