Plutesc


Luată de vânt plutesc prea visătoare,
Asemeni unui puf de păpădie,
Prins de curentul care mai adie,
Fără să știu spre ce împrejurare.

Întind pe șevalet o pânză fină
Puțin distrată fiind, puțin pierdută
În aparența mea necunoscută,
Cu gândul la cea-a fost și o să vină.

Unde mă aflu și de ce rămasă
În fața pânzei parcă nu-s cu mine?
Numai culoarea uneori revine
Mai transparentă și mai luminoasă.

Totul mă iartă și mă ține minte
Așa că-mi dărui liniștea pierdută
Acestei clipe, plină de derută,
Muind penelul într-o stea fierbinte .

Florina Ladislau