ÃŽn mine
un zeu zâmbește cu chipul înconjurat de lumina
florilor de mai.
Pe zâmbetul său conturul dulce al ploii
sapă ritmic dinspre trecut spre legendă,
lângă el calul cu aripi
atinge marginea de sus, infinit de mare,
care se continuă până în inima
nerăbdătoare să-l accepte.
Aici ești tu, cea care mă aștepți
să desfac aripile pentru a îmbrățișa
primăvara.