în tine găsesc dezlegarea, în pașii mărunți
în urmele de pe nisip
la fel
cum marea le
mătură prin soarele sterp

urmele buzelor tale le simt
plumb
ruginit între coaste
ceas infinit
în ochi
de copil
dornic să fugă la joacă

acolo îmi spăl ciorapii, cămașa
cum
și tu
tot acolo
noaptea
devine mai blândă
brațele cotrobăie printre umbre zurlii
buzunarele sparte

locul acela mocnește târziu
adormit
între frunze
cum focul pâlpâie fermecat în arșița nopții