rugăciunea are două anotimpuri
eu
când dorințele se usucă între palme
ca într-un ierbar
când pisicile roșii pătrund în somnul papagalilor
atunci e bine să plângi
să te zvârcolești să îi faci să te creadă

urmează punctul în care suma tuturor temerilor
învinge ultima rezistență a pleoapei

și tu
formă pe care îmi șterg genunchiul
de foame
când nimicul despică perdeaua
de sus până în sinele dosit cu grijă
în cel mai sudic punct al degetului mic