agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1411 .



viața poate sfârși înainte sau în timpul vieții
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AlwaysWasIsWillBe ]

2012-09-02  |     | 



a mai trecut o perioadă fără tine
am realizat, copiii se nasc din prima atingere
care probabil e un gest involuntar și el e un necunoscut
cel mic începe să prindă formă undeva, cu prima privire
se desenează o majusculă cum ar fi primul țipăt
la venirea pe lume, începe povestea lui, rabdă cuminte, speră
ca dragostea lor să-i accelereze venirea, să se bucure cu ei
din primul punct trasat linia să fie continuă
crește în carnea lor amintiri și e deja mare
el încă așteaptă, e la vârsta propice conceperii
dar nu știe că viața are alte planuri, prima dorință
devine și ultima, refuzat fără a avea un cuvânt de spus
de acolo din peronul unde sufletele se îmbarcă și vin pe lume
este disipat de orbirea produsă odată trendul ăsta de oameni “evoluați”
acum pot trăi și neînsuflețiți

fiecare despărțire
ucide o inimă în plus pe lângă cel
ce renunță la visele lui, viața este lentă
pentru dorințele lor, șchioapătă, din suflul ei
rămâne doar culoarea îmbibată în haine, se scurge ușor
sunt de mult plecați în altă lume, cum sunt eu când mă refugiez
în scris, să nu aud, să nu văd nimic din ce mă înconjoară
tastatura mă ascultă, camera pare goală, zâmbesc, apoi revin
parcă a dat epidemia de ochi și de urechi în lumea asta
judecător, juriu, călău, ferestrele sunt de pline de cuvinte
iar sentimentele mele nu mai prind tentă personală
decât la ziua de naștere când vreau doar liniște
toți cântă și-mi spun “la mulți ani”, mă întreb
întotdeauna care ani, pentru că cei netrăiți
sunt întotdeauna mai mulți

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!