îmi plac oamenii triști, debusolați și verzi
care știu să moară încântător
îmi plac nebunii, înecații în propria conștiință
călătorii de noapte văzuți de pe Lună
sunt femeia din care au căzut toate frunzele

și nu e nimic, doar pământul gol dedesubt
ca un morman de singurătate păstrat pentru toamnă
când toate lucrurile cad, până și cerul se face mai mic

urăsc să mă vând unui anotimp
în care morții își caută umbrele.