dau matul din când în când cu nebunii
de-aceea te privesc adesea pe geam
ai ochi de păianjen coapse de-argint cam
așa cum proptele sprijină prunii

să nu le surpe rodul vântul infam
ți-s buzele petale de petunii
strivite între da și nu de unii
cum muezinii strigarea de bairam

în camera mea cad îngeri de-o vreme
leiți cum chipul tău cioplit în eben
în loc de aripi ai două eczeme

pe unde curge Dumnezeu din polen
se-nalță drept Ova din teoreme
și anulează diferența de gen