agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-06 | |
Fi’ndcă steaguri negre sufletele poartă,
Fi’ndcă pretutindeni nu mai sunt perechi Și-n ferpare scrie că iubirea-i moartă, Viața o să-mi fie solitar priveghi. Aș putea-nvia-o într-o altă lume Albă – a visării, unde nu exist Și nici tu – mireasă – n-ai primit alt nume, Însă-aș fi de-atâta bucurie, trist. De acum pe ochii-mi pleoapa n-o sa cadă, Căci din lume somnul am să îl alung Și în miez de neguri o s-aștept să ardă Lumânarea vieții cu-n fitil prea lung. Nu îmi cere, totuși, logica iertării – Chiar de știu atâtea, nu sunt înțelept; Nici să uit nu-mi cere – valurile mării Timpului nu-mi spală crucile din piept. Nu mai are cine să citească-aceste Rânduri fumegânde – singur am rămas – Și tot eu le-oi scoate poate-odată peste Ani, când o să fie timp de parastas. Îmi vor fi atuncea ca o floare strânsă, Ca o re’nnoire-a unui legământ Ancestral: perechea poate-i vie, însă De iubirea-i moartă, eu îi sunt mormânt. Fi’ndcă steaguri negre sufletele poartă, Fi’ndcă pretutindeni nu mai sunt perechi Și-n ferpare scrie că iubirea-i moartă, Moartea o să-mi fie solitar priveghi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate