apeluri matinale pun
flori la urechi anii au parfum
ademenitor pe degete
o mătase dezlănțuită rătăcesc
simțuri succed tăcerea geologică
cea mai blândă seamănă în
fiecare lucru prejudecată ești o
voce de împrimăvărare
sentimente pe care le pierdusem
ochii altei lumi să fiu
buzele tale moi mușcă
din mine țâșnește
sângele acestei ere bogate
săruturi tatuate pe
trupuri de fluturi

(7 sept. 2012)