cât de mult trebuie să ai în tine
ca să poți fi
un singuratic
rezemat de mușchiul verzui
al vechiului oraș
așteptând să îți vină rândul
acea rotunjime de pantof
tras cu sfoară

**

cât de mult trebuie
să te fi obișnuit cu sfârșitul lumii
sau ricoșeul lucrurilor
privind la formele acelea
voluptoase
cu gulerul desfăcut
peste reverul hainei
stăpânind ultimul unghi

**

și cât de mult trebuie să-l privești
pe celălalt
în ochi
cum strămoșul tuturor câinilor
comunitari
altfel aplecat
devreme ce el te păzește
să nu te calce mașina

*