Mă bucur să-ți fiu legănare și viață
Și liniște arsă de buze să-ți fiu,
Sau floare de aer, sau ace de gheață,
Sau dulcea mireasmă a celor ce scriu.

Că doar pentru tine roșesc a petală
De mac, peste câmpul sărutului plin,
Și doar pentru tine sunt veșnic egală
Și doar pentru tine, grăunte divin.

Îmi las decolteul puțin să respire,
Porumbii să salte de dor inocent –
Să simți că iubirea e numai iubire,
Mireasmă plăcută și dor de prezent.

Atunci când răsfățul luminii mă știe
În iris te simt, în pupilă te vreau
Adânc să mă sorbi, inspirat să adie
Șoptita uimire de ploi ce veneau.

Florina Ladislau