In acea țară
foarte-foarte îndepărtată nu mai era niciun vis de ucis
de mult nopțile se sfârșeau
în fața unei oglinzi pătate și colțul spart in dreapta jos direct în blugii dintotdeauna obosiți
peria trecută mecanic prin păr știa multe lucruri
despre tandrețea alungată din gând din fiecare dimineață
din timpul care nu se știe când începuse
și care putea fi atins numai dacă te ridicai pe vârfuri încet
într-un echilibru atât de fragil și alb-negru
ca un desen
vrei să știi de ce îți spun despre țara aceea
nu e o destinație de recomandat într-un poem când
nici nu mai ai toată viața înainte
despre rostul acestei povești
cu eșarfa roșie frumos așezată în jurul vertebrelor răzvrătite deja
îți voi scrie mâine