Un Don Quijote al civilizației de azi se plimbă pe stradă de mână cu noua Șeherezadă.
Comunică între ei cu voce tare folosind șabloane verbale și reclame ale timpului.
Zgomotoasă, noua Șeherezadă și Don Quijote al civilizației moderne comunică între ei telegrafic de conciși.
Sunt tineri virgulă sunt frumoși punct.
Pe scurt sunt la vârsta când nu citesc ziare și reviste literare, dar se iubesc repetitiv.
Fir-ar să fie! Pe lângă el, ea este foarte frumoasă în costumul său de baie.
Dar el cu trupul ca de jartieră, nu pare a fi nici cool, nici trendy.
Amândoi se opresc în fața unui chioșc cu ziare.
Unul din ei spune o prostie, celălalt spune ceva, apoi celălalt spune altceva, nimic sincer și tandru.
Deasupra lor zboară muștele care se lovesc de ziarele și revistele literare expuse la soare ca niște cadavre de hârtie.
Acest Don Quijote al civilizației noastre, îmbrăcat într-o pereche de blugi grei și mohorâți ca niște conducte, cu o cămașă antijeg, stă lipit de noua Șeherezadă care poartă pe umeri o geantă grea ca o cărămidă.
Afară soarele arde puternic, ea cumpără o revistă literară și o folosește pe post de evantai.
El cumpără un ziar și dispare, probabil s-a dus la agățat.
Ea își dovedește originalitatea și intră într-un restaurant.
Și dacă Don Quijote al civilizației noastre împreună cu noua Șeherezadă au dispărut ca măgarii în ceață, atunci mie nu îmi rămâne decât să adun picăturile de ploaie din țara în care nu plouă niciodată.