Fluturi de lumină au întins
Raze peste mine dinadins,
Să mă simt ascunsă și ferită
De secunda cea nepotrivită.

Să mă simt petală adunată
În mireasma prea nevinovată,
Fulg aprins de viul călător
De la mine până la izvor.

Pot să mă cunosc, să meditez
La ce sunt și încă mai visez,
Pentru că lumina mă ferește
De acela care mă lovește.

Fluturi de lumină simt că ning
O ninsoare caldă, chiar de sting
Flacăra cu care mă răsfață
Stelele ieșind la suprafață.


Florina Ladislau