Trec anii simultan cu noi.
Grăbiți , de parcă-și simt consumul,
Cu părul sur și devla de gunoi
În care tot se îndesează scrumul.

Cărunți, pășesc pe 3 boldane.
S-ar crede că nu-s alăptați,
Ei duc nevoia de bastoane
Inechitabil, dar sunt atrofiați.

Sunt soiul de obiecte mute
Ce pipăie cu șpan, cuvîntul,
Sunt așteptări,sunt ceasuri,sunt minute
Ce fură din cerdac alintul.

Sunt mâini trudite ce tiptil,
Te mângîe cu duioșie.
Ei au nevoie de-un azil
Nu de platformă cenușie.

Vremelnici, amîndoi pe vatră
Uitîndu-se în fața porții,
Tardiv, și câinele ce latră,
Cînd sprinten se jucau nepoții.

Acum aceste zile nu au rost,
Schimbat precum a fost odinioară.
Își fac sicriu in loc de adăpost,
Bătrînii jalnici se gătesc sa moară...!