în noaptea aceea cădeau comete de parcă Dumnezeu
căuta puțină lumină în oraș
printre umbrele bine zidite ca stâlpii de telegraf
ne tragem cagula și părăsim scena
nimeni nu coboară astă seară din galaxie semn că vine iarna
încă o irelevanță a timpului pierdut


rămân la fereastră și aștept să înceapă ziua
întunericul vibrează de cealaltă parte a patului
sunt într-o pasă proastă, mesaj fără conținuturi
particip la stingerea artificiilor psihanaliza unui ecou
apoi te las să-mi sfâșii sufletul cu dinții
poate cineva va chema pompele funebre.