Când te privesc, prietene hoinar
Câmpiile din noapte ce străbați,
Ești plin de strălucire, n-ai hotar
Cu ceilalți din negură te-mpaci.

Mă oglindești pe mine, încercând
Să îmi sfidez limita gândirii.
Pe buze, ușor fredonând
Drumul străin al nemuririi.

Deși sunt tânăr, secunda prețioasă
Ce-o nesocotești, pe aburi pășind,
Cu trupul meu firav e nemiloasă.
Cu tine mă voi re-ntâlni curând.

Cum eu pe tine te-am numit
Reper al unui singur fir de aer,
De viață eu m-am despărțit
Să fiu în sufletul cuiva un taler.