agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5219 .



În piață
poezie [ ]
din Istoria inimii (Historia del corazon, 1954)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Vicente_Aleixandre ]

2012-11-23  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



Frumos, minunat de umil și dătător de încredere, însuflețitor și profund
e să te simți în bătaia soarelui, printre ceilalți, împins,
purtat, condus, amestecat, târât vuitor.

Nu-i bine
să rămâi pe țărm
ca digul sau ca o moluscă ce vrea cu gesturi de calcar să imite stânca.
Ci pur și senin e să te-adaugi fericirii
de-a curge și de a te pierde,
pomenindu-te prins în mișcarea prin care palpită amplificată marea inimă a oamenilor.

Ca insul care stă aici nici nu știu la ce etaj,
și l-am văzut coborând niște scări
și cutezător intrând în mulțime și pierzându-se.
Marea masă trecea. Dar minuscula inimă afluentă era ușor de recunoscut.
Acolo, cine să-l recunoască? Acolo, cu speranță, cu hotărâre, sau cu credință, cu temătoare îndrăzneală,
cu tăcută smerenie, acolo și el
trecea.

Era o mare piață deschisă și mirosea a existență.
Mirosea a soare imens descoperit, a vânt ondulându-l,
un vânt imens ce-și trecea peste creștete mâna,
mâna lui mare ce mângâia frunțile unite reconfortându-le.

Și era șerpuirea-n mișcare
asemeni unei ființe unice, nu știu dacă neajutorată, nu știu dacă puternică,
ci existentă și perceptibilă, ci acoperind pământul.

Acolo fiecare se poate privi și se poate bucura și recunoaște.
Când, în după-amiaza încinsă, singur în biroul tău,
cu ochii stranii și întrebarea pe buze,
ai vrea să afli ceva de la propriul tău chip,

nu te căuta în oglindă,
într-un dialog stins în care nu te-auzi.
Coboară-ncet, coboară și caută-te-n ceilalți.
Acolo-s toți și printre ei și tu.
O, dezgolește-te și contopește-te și recunoaște-te.

Intră încet, ca-notătorul care, temător, pe cât de-ndrăgostit pe-atât de neîncrezător în apă,
își vâră-ntâi picioarele în spumă
și simte apa înghițindu-l și-i gata să se-ncumete și-i aproape decis.
Și-acum, cu apa până la brâu, încă nu se încrede.
Dar își întinde brațele, își deschide în sfârșit amândouă brațele și se dăruie cu totul.
Și-acolo se recunoaște puternic și crește și se avântă
și-naintează și stârnește spume și sare și e-ncrezător,
și despică și palpită-n apele vii, și cântă, și-i tânăr.

Așa, intră cu picioarele goale. Intră în clocot, în piață.
Intră-n torentul care te cheamă și fii acolo tu însuți.
O, mică, măruntă inimă, inimă vrând să bată
ca să fie și ea unanima inimă ce o cuprinde!


(traducere de Sorin Mărculescu, din vol. Umbra paradisului, Ed. Univers, 1972, Colecția Orfeu)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!