Cartea Poemelor

*** 29 ***

Parfum de ploaie




Călătoresc nestingherite, speranțele verzi,

Prin firele de iarbă ce se-ndoaie mlădios

Sub atingerea vântului,

Iar lăcustele, sărbatoresc, fericite,

Momentele în care soarele ș-abandonează forța, în amiezi,

Apoi, încet, încet, se stinge, fără zarvă,

De cerul parcă se-ncovoaie, reverențios,

Deasupra pământului…

Adormite, vrăbiuțele, s-ascund printre ramuri,

În cuiburile lor ce parcă-s căptușite-n mușchii umezi,

Iar printre zăbrele, se chircesc, în grabă, la vreme de ploaie

Și doar piuitul, se mai aude, ca și cum visele lor…

Se întrepătrund ca sunetele celor două naiuri,

Când vântul suflă gingaș, prin țevile lor,

Prinse-n muguri serbezi, ca ș-acele rămurele,

Împleticindu-se, când picăturile de apă, se scurg, șiroaie…





©Th3Mirr0r