cuvintele sunt aidoma lupilor
mușcă din mine
mă sfâșâie
carnea mea atârnă
zdrențuită de ele
oasele mele albe
au urmele colților
de cuvinte criminale

mi-e frică de cuvintele lup
ce urlă în creștetul meu
îmi devorează creerul
îmi ies prin ochi și gură
îmbrăcate în sângele meu

nu mai pot
nu mai rezist
baricada mea cedează
puțin câte puțin
sunt înconjurat de
nebunia cuvintelor nebune
am rămas singur
nu mai este niciun verb
care să mă apere

trupul meu se umflă de venin
veninul unor cuvinte otrăvitoare
prin porii pieli
se revarsă puroiul
mușcăturilor

am rămas singur
dar nu cedez
mă apăr cu
necuvintele