vine vremea să mori
și moartea-i atât de puțină

parcă ai sări din cer într-o găleată

nu s-au terminat lucrurile
doar că nimic nu le mai leagă

de exemplu eu respir dintr-o lebădă
am început să cred în chestia asta cu respirația
prea târziu. acum ar trebui să cred doar în moș crăciun.


din când în când îmi iau liber
nu spun că dispar
ci mă străduiesc să nu las urme
totuși
rămân ca un junghi în coasta femeii de servici

dacă ar fi să o iau de la capăt
aș inventa un alt mers

nu m-am prins încă despre ce a fost toată treaba
copiii așteaptă un răspuns
dar eu nu am habar cum am ajuns
să mor pe vremea asta imposibilă