agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-26 | | Îți par un străin rezemat de zidul de sticlă a zilelor tale. Mă vezi un trecător prea lent prin prezent și mereu neatent întâmplărilor care îți sapă riduri adânci... - protagonistă e viața, doar dorința ta își croiește destin, și-atunci sunt și rămân același străin. Fiecare privim altceva, cu fruntea împingând orizonturi, facem din noi două fronturi opuse și presupunem iubirea împietate dând numai egoului ...întâietate. Ușile inimii sunt abia întredeschise, vor certitudini și oaspeți de seamă dar nu cheamă trecătorul să intre o clipă – așteptarea devine astfel risipă și zidul se macină prelins în zadar. Eu sunt străinul doar fiindcă... astfel îți par, ca o umbră care-ți amenință și totodată păzește breșele timpului acoperind ca o pulbere fină sămânța de dor și sămânța de vină încălțită în taine rămase inutil de grele, inutil de frumoase - lasă normele, lasă lumea, lasă până și cerul să ardă în tine ca un vulcan răsturnat și total fierul din inimă nu-l topi și bate aprig cuțit, lance sau scut primește-mă, primește-mă fiindcă sunt străinul crescut din aceeași pastă sumară și duh venit în dar niciodată-n zadar, nicodată definitiv destul de nătâng, emotiv și creat într-adins să te iubească firesc-nefiresc de atins de viață mustind până la ultimul strop perspectivă zilelor tale întâmplatelor fapte, rotund mugur de clipă, ce-l reazem de zidul de sticlă și-n care-l îngrop la final ofrandă Creatorului și sunet împlinit în cântec universal lasă calcule și prognoze ridicole, lasă doar visul să țese o lume nouă, aceeași, dar învăluită-n lumină curată secundarul ține în vârfui securea și-arată ceasul al unsprezecelea trecut lasă străinul acesta, lasă-l, să-ți facă inimii tale în căușul palmelor așternut... nu-l înstrăina de sine neprimindu-i iubirea, iar primind-o... naște-l Adam într-un rai ne-nceput, moare-l sublim odată cu mărul fiindcă iubind amândoi ați cunoscut ...Adevărul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate