E grav cât de puțin simțim că-i iarnă
Ninsorile de gheață nu ne-ajung;
Uităm cât ne-am dorit-o-n plină toamnă,
Uităm s-o închiriem pe termen lung.

Oricât de colosală a mai fost
Dispuși am fi s-o ardem sus pe rug;
De ce considerăm că-i fără rost
O iarnă cu zăpadă din belșug?

Ni-i frig de-atâta ger și de albeață,
Ni-i frig și îi urăm, anoști, plecarea;
Atâta verde ne dorim în față
Că brazii vor să-și schimbe-acum culoarea.

E gata, iarna-aproape a trecut,
De noi n-o să-și aducă nici aminte;
Mai este doar o șansă, vrut-nevrut:
Să o iubim la fel ca înainte.