Îmi place să număr dimineața măruntaiele și ce a mai rămas din tine
Să adun tot în mijlocul camerei, să te chem și pe tine dacă mai recunoști ceva
Din tot ce ai fost cu o seară înainte, să ne încălzim

Îmi place să caut prin foaia albă ca un câine oasele ascunse să ling în liniște
Și doar pentru mine poveștile de pe vremea când te iubeam, azi le-am dezgropat
Rod la ele, salivez de plăcere, unde ești, așa gol, îmbrăcat doar cu mine, unde ești
Adevărata mea piele ești tu, prin tine trec femei mergând pe vârful degetelor
Ca și cum ar trece pe un buștean o apă adâncă, cu frică, țipând

Pielea ta se face din ce în ce mai rezistentă ca o pelerină de ploaie
Impermeabilă, nimeni nu mai încape în tine și ești tot mai singur

Îmi place să te frământ cu corpul, cu toate cuvintele, să te trec prin mine
Ca și cum te-aș trece prin sită, să te curăț, să-ți dau formă omogenă
Să fac din carne un fel de pământ pe care să locuiesc doar eu

Ar fi multe de spus, dimineața pe stomacul gol te simt cel mai bine
Cum mănânci din mine ca un suc gastric, aprind o țigară și fumul
Îmi prelungește cuvintele și el spune mai multe poeme
Decât ar putea fruntea să stropească sau gura să înghită