buze flămânde din decolteul zăpezilor
coboară cu spirala fulgului de nea
spre o altă dimineață născând
hoinarul din iarna memoriei
ce filozofează tăcere albă
dezbrăcată și ea
de sărut

în dimineți trăiește o altă culoare
cu nunta de flori la rever
culege un timp și-l lasă la intrare
pe pragul tocit de atâta uitare
trecător rebel

pe coapse cuminți își țese uimirea
cu vise de iarnă din amurg
și-n costumul negru de gală
privește harta palmelor
în prezentul trecut

dezbrăcate dimineți
același sărut.