agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-13 | |
Îți comand și te conjur,
demon luciferic cu suflet pur. Din partea întunericului viu, puterea mea unicul fiu. Virtute pentru sângele vărsat, durere în suflet ce –am purtat, oameni pierduți în lanțurile tale, se văd în culori închise și pale. Spirit ce acum mă constrânge, suflet etern ce iar se frânge, carnea regăsindu-se în ea, ofrandă ce natura iar vrea. Putere de demon și sânge, copil ce acuma iar plânge. Dă-i să moară și să piară, ivind acum cel suflet de fiară. Nu te aprind ci te încing. Pe tine vreau să te conving, Din ea, inimă înflacărată, pierdută, uitată și crăpată. Vorbește-mi cu vorbă dulce, durere ce lasă cicatrice, privește acum prin față umană, devenind ușor și pur ca o pană. Copil fără de păcat, în agonie e uitat, mi-i se arată fături, minți pierdute în pături. Ridicându-se din pământ, Dorind a fi parcă-n mormânt, El pare și dispare, Se uită-n depărtare. Apare apoi ca o fecioară, ce parcă a uitat să moară. Sânul la vedere e plăcut, Zâmbetul pe față e trecut. Privire din trecuturi, ochii ca doi muguri, se vede-n depărtare, apare apoi în mare. Apoi ,statură nobilă avea. Întunericul prinț îl va creea. Cuceritor aducând plăcere, Inimi înnecate în durere. Bărbat bătrân și dornic, în noapte privind falnic, îmbrăcat în haină cei mană, privire ce-i parcă umană. Mă pierd în ceață, trupul îmi îngheță, uit de toate cele, și mă scufund în ele. Mă atinge , tot mă încântă, voci ce suav mă descântă, dragoste ce e carnară, putere în salcie murdară. Mă lovește în treacăt. E blocat cu un lacăt. Nu mai pot simții, și nu mai pot minții. Acum mă atrage, vifor asurzitor ce rage, mă zgârie cu gheare, se prelinge în zare. Dorește a încinge, și totuși te respinge, fantasmă a morții, deschizi ușa nopții. Se uită de toate, puternice fapte, cântare ce-i sfântă, dulce absentă. Veșnic acum deranjat, demonii am supărat, îmbrățișat de păcat, lumina ce a încetat. Vorbește-mi în seară, arată-mi iar ură, fii moarte și foc, din adâncul loc. Morți ce mă veghează, suflete mă luminează. Cu sânge dezmierdat, pocal în abis uitat. Cu foc și suferință, a răului sămânță. Puterea neantului, întruchiparea necuratului. Rugăminte de ajutor, tributuri plătite cu amor, obrasnică fecioară, iubire ce o să doară. Lumină se răsfrânge, uitând, apoi ,ea plânge, neșansă de încercare, dispare apoi în zare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate