Pe linia umărului stâng plângea o pasăre de iarnă
cu aripile-n dezechilibru îndepărta ninsoarea
și se hrănea cu întunericul din mine
lăsându-și umbra ciuruită cu ciocul.

Îmbrățișez ideea că ți-am furat inima
însă n-o aud cum bate
doar dragostea mea într-un lac secat
ori poate ai uitat să te naști.
În casa de după colțul din dreapta al străzii
unde cu siguranță ai apărut la fereastră,
ochii mei au simțit gheara de pasăre
într-un surâs de femeie.