Dacă știi ceva despre mine, arată-le, nu fi rea.
Poate ți s-a părut că am un creier fantastic, o pisică care știe germana,
sau poate, vreun geamantan cu idioți. Chiar dacă s-ar putea
să-ți fie rușine, arată-le tot. Tot, tot, nu te sfii.
Iarna arămie în care am sedus un sergent și am împușcat o cămilă,
martorii lui iehova care mă trag de pulover
în orice troleu, tânărul care îmi spune că mă iubește
și se jură pe pomușoare. Vara aia, în care mi-am făcut de cap
și mi-am tăiat venele în cada cu magiun
și zâmbetul mamei, scânteind pe un vârf de cuțit de tăiat evenimente.
Bunicii care se pregătesc să moară,
iar eu le caut prin magazine, la preț cu reducere,
costume de carnaval. Ideile gestante. Tata, care spune că, înainte
de primul și ultimul dinte, trebuie să ne cadă gura.
Hai. Iată, îți lustruiesc figura, cu poala rochiei mele incriminante
și promit, în final, să n-o sparg.
Am doar o rezervă, iubitul meu, campion la ridicat greutăți.
Hai, arată-le tot, tot. Visul în care groznicia lui, El Comandante,
s-a dat jos de pe cal și i-a dat o palmă.
Testul IQ, care a amuzat toți specialiștii de la Help Genius Poetical Center.
Dacă știi ceva despre mine, arată-le, am eu o lume a mea,
o junglă inversă, unde bananele mănâncă maimuțe.