Când noaptea și-a tăiat venele curgea întunericul,
îi intra sub piele lumina de gheață sticloasă
ca o fereastră între pereții scorojiți
sub care Dumnezeu ascultă glasul femeii
cu urechea lipită de zid.

În locul acela
aripi de metal s-au prins de coloane
noi am trecut unul prin altul până la moarte.
La ultima suflare
cu un țipăt a zburat o pasăre de noapte,
a dat ocol casei și în final
și-a luat corpul și l-a curățit în râu.
Pietrele se minunau
cum se transformă în abur și dispare.