și a venit un cutremur de pământ
ne-a amestecat pe toți de ne ieșeau antenele de pe blocuri
prin plămâni
tu
aveai degetele undeva foarte sus
dar tot am ajuns la ele
(știu că am urcat o noapte spiralată pe drumuri de munte scuipat de lună)
și ți le-am sărutat

pe străzi se mai plimbau doar bătăile de inimi
ca niște bolnavi pe aleile spitalelor
erau niște maree așa că s-au absorbit destul de repede

ochi noștri priveau după aceeași perdea
în clipele în care puneam gloanțe în butoiașul revolverului știu sigur că ți-am spus
te iubesc!
dacă nu mă crezi
poți întreba elefanții

foile de ziar împinse de vânt
ne îmbrățișau oasele în timp ce mergeam