Scap gândul în pala de parfum a cojilor de portocale și mă simt liber că mi-am recuperat imaginația din târgul de vechituri. Picături de ploaie aduse de vântul din țara în care nu plouă niciodată, îmi udă cozorocul șepcii. Asta mă face ca să scuip coji de semințe și cuvinte peste ziua colțuroasă și rece. Gândurile ca niște colți de lavă împietrită, făurite în atelierele lui Hefaistos, îmi sugrumă viziunea pătrată.