agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-10 | |
cu trudă s-au potrivit strunele
botezându-le-n izvorul nesecat al vieții se făcea că Întâmplarea s-a oprit în Infinit și-ntr-o clipă Sfânta Taină dintr-un zâmbet mi-a vorbit cine putea să-mi spună mai bine ca tine "tu esti vânătorul care-ai eliberat leul din rezervație în care-l aruncaseră oamenii și-l redai savanei să se hrănească cu carnea fragedă a libertății" o șoaptă dintr-un foșnet o ceată de îngeri ai tu oștile bucuriei acolo undeva pe la mijloc oprește-te și atinge adierea “a plecat Începutul de la casa lui de la masa lui pe cale pe cărare pe drumul cel mare pe cărare neumblată pe rouă nescuturată” tu mi-ai deschis ușa mare-a cetății să încapă pe ea și carele iuți de luptă și zburătoarele-care-corăbii dar mai ales după primul moment de ezitare ai spus fii bine venit tu și ultima dungă din zare să-ți fie-n zalele pieptarului să nu te rănească săgețile otrăvite nici săbiile ascuțite și-ai mai lăsat în scânteia privirii din tainele iubirii o flacără sacră zicerile mele-s precum cumpăna-n deșert la care lipsește găleata și lipsește lanțul sau dacă sunt astea lipsește kila aceea care se pune-ntr-o parte ca găleata să facă plinul cu apă în plus chiar dacă toate acestea lipsesc și-ar lipsi și fântâna în inima mea le găsesc pe toate că nu degeaba când îmi aduc aminte prin vene sângele-și începe furtuna de vară și cerul se umple de fulgere ca-n noaptea-n care am prins somnul care mânca gâștele satelor din jur și uite cum vin ele acum să-mi spună cum unu și cu unu fac lucruri noi și-ncărcat e cu floare salcâmul și-un roi de albine-l oprisem bătând harnic în toacă cu drugul din jugul plugului boul-tuluc învățat cu juninca-ntre florile luncii și celelalte le las pentru pipa de seară acolo-n scânteia din gura pipei îmi vine în minte-o dilemă și-un curcubeu de ecouri în inimă pe portativ motiv de umbrelă pălărie și șurubelniță cu care scot șurubul din roată ca atunci când cu plopul și dopul mă îngrijorează când taci în lunile-n care iarna dă-n viscolit și sfârâitul vreascurilor în sobă și scânteia butucilor cântă a povestit și-un fel de neliniște cu valurile mării acoperind digul mă cheamă nu noi suntem cei care conduc lucrurile ci ele de duminică dimineața până a doua zi după joi sub măslinul sălbatec au încolțit semințele din florile dorului Constanța, 10 februarie, 2013 (Voiajul promis în manuscris)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate