agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1400 .



fără un motiv anume
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AlwaysWasIsWillBe ]

2013-02-14  |     | 



am uitat ce zi e azi
la marginea drumului din oameni
se varsă smoală ca dintr-un cazan sub presiune
simt cum izolarea lumii lor se prelinge în interior
precum gratiile unei închisori, aburii iau formă de nori în semilună
și le coase buzele ușor, mumificarea sufletelor începe întotdeauna
cu lipsa unui zâmbet

eu nu zâmbesc foarte mult
nu vreau să abdic în fața vinului ăsta efemer
al unui Teatrus Mundi sporadic

eu te așez în palme
în brațele mele vei găsi un portal
spre un univers paralel, să nu iei nimic cu tine
tot ce ai nevoie e deja acolo, pământul nostru
nu e oval, nici pătrat, e un sombrero unde toridele sunt
dansul în vânt al fluturilor iar salcâmii înfloresc la o simplă atingere
suntem dulceața de chili de pe buzele timpului
acum știu că acolo unde locomotiva pare să nu deraieze în toate
obstacolele vremii tu ești punctul în care amintirea se
intersectează cu inima și copiii din noi au înviat
ca într-o primăvară timpurie

ce zi e azi?
câte zile au trecut?
parcă sunt un pictor îndrăgostit
de tabloul vieții lui, o pânză albă, imaculată, în
care te așezi, o pânză crescută parcă pe lângă tabloul abstract
care nu e de vânzare ci e îngropat la capul uitării
cu fața către nordul arătat de busolă
și nu de suflet

unii citesc
urmele în pământul moale
din care suntem făcuți de parcă ar urma vreo prozodie
alții simt doar cum o mână modelează alinirea planetelor
simt cum sunt centrul universului și soarele e tot timpul
ascuns în spatele umbrei cuiva

mă întreb câți dintre noi
știm că locul unde sufletul se adapă când e obosit
e în iubirea cuiva care a fost tot timpul prezent
dar nevăzut

și uneori iubirea
e ca un samurai ce se roagă
la un înger fals

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!