un băiat
cu șosete lungi și bocancii murdari
stătea pe pragul unei uși din lemn.
avea genunchii neobișnuit de albi
și se uita în jur ca și cum ar fi știut
că lupii vor veni și-i vor încălzi mâinile
între coapsele lor.

se întuneca.

femeile
își plângeau sfâșietor copiii cu ochi de sticlă.
bărbații
împleteau tăcuți leagăne din sârmă ghimpată.
eu
stăteam în mijloc și hrăneam lupii cu mâinile goale.


apoi, n-a mai fost nimic.

doar zăpada care sclipea precum laptele rece.