Te priveai în oglinda ovală
răsucindu-te mereu
cât pe-o parte, cât pe alta,
cu privirea ta isteață
te priveai ca pe Orfeu,
ba din față, ba din spate
și la urmă din profil.
Erai tânără pe-atunce
cu păr lung și-ochi de safir.
Aveai stelele pe frunte
și-un luceafăr prins în păr,
iară Luna invidioasă
te privea de la fereastră.

Te găteai ca nimeni alta.
Te rujai cu-n L´Oréal Paris Color Riche,
ca și Cavalerii de Malta
în piept ți-ai prins o broșă,
apoi te-ai privit din nou
în oglinda argintie;
pe la ochi-ți mari și negri
ți-ai pus rimel de safire.
Apoi, cu zâmbetu-ți de aur
te-ai așezat pe o sofa
și așteptai pe cavalerul
ce, iată, că întârzia.

Cine oare îndrăznește
atunci când dulcea Angelină
așa frumos cum sa gătit
să-târzie să vină?
Cine-o fi așa nechibzuit?

*

Pe strada-ngustă, pietruită,
doi tineri merg la braț.
Ea, Angelina cea dorită,
el, cel mai râvnit dintre amanți.
Mergeau încet,
cu privirile-n pământ.
Ea vorbea dulce, sfioasă,
el tăcea ca un mormânt.
Gândul lui zbura departe
după balul din castel
la clipa-n care într-o noapte,
Angelina va fi el.

La Castelul din plumb rece
este mare veselie
Contele Barbă Albastră
dă un bal de cununie.
Don Juan și Angelina
într-un vals se antrenează
și pe mese însăși Luna
cu Luceafărul dansează,
iar pe scaune de tek
stele și îngeri cerești
cu zeii lor petrec
în dansuri nebunești.
În mijlocul sălii de bal,
Barbă-Albastră și-o copilă
se-nvârt ușor, chiar indiscret
pe scârțâit de violină
și șuierat de clarinet...

Ce mai bal în acea seară
au savurat amanții noștrii!
Ce mai petrecere stelară
la Castelul lui Barbă-Albastră!

*

În camera cu baldachin,
Don Juan, amant dorit,
își plimbă ca un suspina
palma-i albă pe șezut
virginalei Angelina,
chip suav și angelin
fără să fi stins lumina
de pe scrinul mic de pin.

Câte dulci săruturi fuse,
câte frământări de sâni!
Câte zeițe făcu geloase
Don Juan când din plămâni
scotea cuvinte răgușite
și fata-n icnete sfioase
și cu mărturii negrăite
i se-ascunse între brațe.

Stele, Luna și chiar zeii
luară parte l-a-lor iubire.
Se amuzau ca derbedeii,
dar în gând... disprețuire.

Și dansară la balul-amor
de cu-seară până-n zori
și-și rostiră rând pe rând
fiecare câte-un gând:
ea îi spuse că-l iubește,
el curat c-o părăsește...