agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-24 | | Din volumul "La masa cu Lupii..." 2001, Bucuresti. Umbrele clopotelor bat peste orașele lumii, turnurile se-mpletesc și jelesc sub ploaia rugăciunilor. Parisul se pierde în lumini de amurg. Am venit să te caut, Constantine! Să beau cu tine pentru întoarcerea noastră acasă, să-ți povestesc de greul zbor românesc, de bisericile măiastre căzute peste noi, să mi-o prezinți pe domnișoara Pogany și să te întorci acasă, Constantine! Urmele tale îl poartă Cerul românesc zidurile s-au deschis, porțile s-au surpat și clopotele bat și bat, Constantine! Auzi? E Mitropolia – te așteaptă. Buzunarul mi-e plin de pământ românesc cumpărat cu greu de la fugiți. Iarba e udă și mi-e frig, de ce nu-mi vii? Louvre e închis, Pasărea Măiastră mi-a pierdut urma. Pământul e vechi, îl port de-o vreme cu mine, s-a fărâmițat, dar buzunarul îl ține împreună pentru tine. Unde ești, Constantine? Parisul nu te mai vrea, te-a uitat Notre Dame, hai acasă cu mine... E târziu pentru noi, Constantine! „Noroc” îți șoptesc, iar ei gândesc că cerșesc și-mi răstoarnă buzunarele pline pline de singurătate. E frig, aici departe de Cetate... Surd s-a prăbușit lângă mine un porumbel orb sau a fost doar un semn de la tine? Drumu a fost lung, păsările sunt din piatră, iar ei ne-au vândut numai scrum și fum. Acum la marginea nopții, îți dau pământul Credinței și al ființei izbăvite în Cimitirul Bisericilor. Au plecat, Constantine! Au plecat ca valurile, s-au prăvălit între răsărit și apus, ia-i de unde nu-s! Am venit să te caut, Constantine, Cu un pumn de scrum, să pornim la drum pe sub Poarta Durerii spre Masa Tăcerii. Auzi? E Mitropolia... Ne cheamă, în miezul acestei Nopți Infinite... Le-am promis că te aduc cu mine. Noapte bună Paris, rămâi cu bine. Hai, Constantine! Noroc și bine ai venit pe marginea Mormântului Infinit... (Publicat prima oară în „Contemporanul”, 5.11.1993-5/146)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate