Probabil

Să fi văzut ce minte ageră
cunosc de fiecare dată
când îmi întind brațele.
Doar ca să le dezmorțesc.
Te văd pe Tine și cred că privești în gol.
Nimic nu-i mai enervant atunci,
fiindcă eu mă știu prea bine, în calea Ta.
Doar de dragul întrebarii
mă chinuie câte un raspuns
și văd prea bine că mi-ai fost un fel de cheie.
Așa cum Þi-am fost un țanțos breloc.

Bine, fie...
Rând pe rând, aproape ești tu
și știu și ce bucată am atins cu nesăț atunci
dar până la urmă am vrut să fiu satul
și apoi să mănânc din nou.

Îmi părea mare păcat să mijesc câte un ochi,
să văd ditamai eșarfa pe ochii,pe un chip,
pe toată fața, acoperind, nici mister nici gât scrântit.

Rând pe rând aproape n-ai mai fost,
Aproape din aproape ai fost.
Cale lungă să mergi treaz și singur.