Într-un tren pe drumul vieții,
Călători, de fel și fel
Chiar în zorii dimineții
Iepurașu-i plin de el.

Că el sare țopăiește,
Când în sus și când în jos,
Și de lume nu-l privește,
Că e mândru și fălos.

Ce faci mă? Ești idiot?
Zise vulpea rea din fire,
Și îi trage o labă-n bot,
De-l băgă in nesimțire.

Iepurilă-n dat tresare,
Și făcu vulpea de ocară
Ei vulpițo, de ești tare
Hai să ne luptăm afară

Poc și trosc și au mă doare,
Nu mai fac îți jur senior,
Þipa vulpea-n gura mare,
Nu mai pot și simt că mor.

Lumea speriată tare,
La vulpiță-i dea dreptate,
Dar cine credeți că apare?
Iepurilă, cu a vulpii blană-n spate.

Urechilă iși ia jocu’
Mai cu foc, mai răutăcios,
Și se joacă iar cu focu’,
Cântând mândru și fălos

Lupu’ tare iritat
De al urecheatului răsfăț
Mârâi la el îndat'.
Că îi pune pielea-n băț.

Hî, tu te crezi mai tare-n colți
Și de tine s-am habar
De ești mardoiaș cu toți.
Hai să ne luptăm afar’

Poc și trosc și au mă doare,
Nu mai fac, îți jur senior
Þipa lupu-n gura mare,
Nu mai pot, și simt că mor.

Lumea speriată tare
Lui don lup îi da dreptate
Dar, cine credeti că apare?
Iepurilă, cu blana de lup în spate.

Iepurașul își ia jocu’
Mai cu foc mai răutăcios
Și se joacă iar cu focu’
Cântând mândru și fălos.

MoÈ™ Martin nervos la culme
Sări tare mânios
Să îi trag-o lab-anume
Iepurașului fălos.

Ce Martine, nu ți-e bine?
Chiar acum in prag de seară
Ca să scap ușor de tine
Hai sa ne luptam afară!

Poc si trosc și au mă doare,
Nu mai fac, îți jur senior
Þipă ursu-n gura mare
Nu mai pot, și simt că mor.

Dar in ușă cine apare?
LEUL... rege drăgălaș
Și intreabă: cui oare
Nu îi place, cânt sublim de iepuras??