Pe valul tău de vară m-am lăsat
o scoică rătăcită-n marea ta,
în zori mă sărutai mai apăsat
și tandru mă-nveleai când se-nopta.

Pe valul tău plutirea-mi dăruiai,
taifunurile ți-am iubit pe rând;
când eu plângeam, tu, tainic îmi cântai,
chiar de n-aveam, erai tu perlă-n gând.

Pe valul tău ninsori ai adunat
și m-ai ținut departe de povești,
doar visele și luna ne-au legat,
eu te-am pierdut acum și nu-mi mai ești.

Din valul tău un demon m-a răpit,
marea ta a-nchis acum o poartă
și stau într-un deșert de peste zid,
o cochilie fără nicio soartă.

Pe valul tău era doar lună plină,
eu mă ascund în iarna ce-o să vină...