cât de puține am scris
despre

tinerețea are atât de multe de spus
pașii tăi au tot felul de cruzimi laterale
despărțiri și reclame lipite din fugă pe
zid

abur
ochii tăi, două păsări
ce-și plimbă cântecul dintr-un piept către altul
fragile cu inima și plămânii cusute de
zările scorojite

reflex
(tu) întinzi mâinile peste
pământ suflul tău pare gol
te pui într-un picior și sari
pe sub cămașa de frig

departe umeri închiși, nori lepădându-și trupul
uneori te prind înainte să tasezi
culori peste culori, uneori
uit și îți dau drumul
pește

dar tu
doar vii mai aproape
cu venele-ți calde
cu buzele deschise
pipăind stâncile