Pământu-i gol de-așa urgii
ce s-au ițit din ochii mei,
copacu-i trist și tu nu-mi scrii,
ești prins de nori, ori nu mai vrei...

Nu știu cum să te mai alint:
întins ca un motan prin gând
la sobă torci și eu mă mint
încerc să-mi iau spre tine-avânt...

Tu taci, iar eu te-ascult... și tac
mi-e liniște și-not cu tine
înaintăm în pas de rac
și... credem că ne este bine...