în camera 88 ultimul etaj
pata de igrasie lucea cînd
o luminam cu lanterna
aveam noaptea o lună proprie
în care vedeam chipul tău
palid înainte de moarte
trei nopți 280 de lei
trei nopți îmi șopteai din tavan
cînd oboseam îmi întindeai brațele
te cuprindeam și te trăgeam lîngă mine
vara usca lacrimile instantaneu
topea zîmbetul și acesta picura precum seul
în ochi îmi picura și-mi usca lacrimile
instantaneu
deasupra ferestrei
absida din care o fecioară schimonosită
suspina uneori
atunci fugeai în lumea ta
rămîneam singur
aprindeam lanterna
aveam lună
ce devenea chip
trei nopți la rînd
cu 280 de lei

dați-mi vă rog cheia de la 88
sper că mai aveți pata de igrasie
aia dinaite de 89
mi-am luat lanterna i-am pus baterii noi
pentru o singură noapte vă rog
pentru o singură noapte.