Nu am inspirație. Doar plictis.
Culeg memorii cu dichis
Și le-nvelesc cu chip de culpă.
Nu-ți vine-a crede? Mă ascultă:

Sunt mică, moale, sățioasă,
Aș pune cărțile pe masă
Și-aș trage chiulul de la joc.
Acela... jocul de noroc.
Spui stop?
Asculta-mă din nou:

Sunt mare, plină, infoiată,
Joc pe o carte viața toată!
N-am mâneci, așii nu-s la mine,
Dar pân la urmă știi prea bine
Că dacă pierd câștig tot eu.
Există totuși Dumnezeu!
Și îngeri, și suita toată
Cât să mă facă vinovată
De-o clipă, numai, de plictis.
All in...
am zis!